- cheltuiálã
- s. f., g.-d. art. cheltuiélii; pl. cheltuiéli
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cheltuiálã
Look at other dictionaries:
cheltuială — CHELTUIÁLĂ, cheltuieli, s.f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiţi. ♢ Cheltuieli de judecată = sumă de bani pe care este obligat s o plătească, pe baza unei hotărâri judecătoreşti, partea care a pierdut un proces părţii care a câştigat… … Dicționar Român
contribuţie — CONTRIBÚŢIE, contribuţii, s.f. 1. Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ expr. A pune la contribuţie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Impozit; bir. [var.: (înv.)… … Dicționar Român
cuantum — CUÁNTUM, cuantumuri, s.n. Cantitate, sumă (neprecizată) la care se urcă o cheltuială, un credit etc. [var.: cvántum s.n.]. – Din fr., lat. quantum. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cuántum s. n. (sil. cuan ), art. cuántumul; … Dicționar Român
cotiza — COTIZÁ, cotizez, vb. I. 1. intranz. A plăti o cotizaţie. 2. refl. recipr. (Rar) A se uni pentru a participa la o cheltuială comună. – Din fr. cotiser. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 cotizá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
cotizaţie — COTIZÁŢIE, cotizaţii, s.f. Sumă fixă plătită periodic de membrii unei asociaţii, ai unei organizaţii etc.; p. ext. contribuţie bănească la o cheltuială comună. [var.: cotizaţiúne s.f.] – Din fr. cotisation. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa … Dicționar Român
cotă — CÓTĂ, cote, s.f. 1. Parte cu care cineva contribuie la formarea unui fond, la o cheltuială comună etc.; parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărţeli etc. ♢ (Ec.) Cota bursei = a) nivelul cursului la bursă; b) lista… … Dicționar Român
somptuar — SOMPTUÁR, Ă, somptuari, e, adj. Referitor la cheltuieli. ♢ Legi somptuare = legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux şi risipă. [pr.: tu ar] – Din fr. somptuaire. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004.… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
chelşug — CHELŞÚG s. v. cheltuială, cheltuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chelşúg (chelşúguri), s.n. – 1. Cheltuire, consum. – 2. Cheltuială, speze. – 3. Notă de cheltuieli, socoteală, factură. – 4. Contabilitate. – 5. Provizii,… … Dicționar Român
disipaţie — disipáţie s. f., art. disipáţia, g. d. art. disipáţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DISIPÁŢIE s.f. (Rar) Disipare; risipă, cheltuială nechibzuită. ♦ (fig.) Neatenţie. [cf. fr. dissipation … Dicționar Român
